La 80, mancaruri diverse

Am trecut aseara pe la 80. E o carciuma undeva spre Romana, langa Gradina Icoanei. N-aveti cum s-o ratati, se vrea a fi retro, oldies but goldies, si are meniul zilei la 20 lei noi. Ciorbita, inca un fel (depinde ce e pe lista) si desert.
Mergeam pe la ei asta vara cand imi era foarte foame si vroiam sa mananc 2 feluri de mancare bunicele si ieftine...
Locatia este buna, suprinzator de linistita, iar barul arata relativ bine. Aduce mai mult a bar decat a restaurant, dar mie-mi plac combinatiile astea.
In timpul zilei o fi mai linistit, mai putin aglomerat, insa seara e mult prea zgomotos chiar si pentru mine.
Nu sunt pornita sa le fac reclama negativa, insa nici nu le gasesc sclipirea care sa ma transforme in gurmanda lor preferata.
Am ajuns aseara intr-un "La 80" destul de aglomerat si plin de fum. Am gasit totusi o masa, si ne-am pus pe consultat meniul.
E drept, au chestii interesante - cel putin dupa denumire. Portii mari - cel putin in meniu.
N-aveau ciorba, ceea ce m-a scos din sarite.
"Facem ciorba doar pentru meniul zilei, un singur fel, si se termina intotdeauna pana la ora asta"
Era ora 19!!!
Am comandat in total: o salata de vinete, clatite cu pui/ciuperci si garnitura de cartofi copti, salata cezar cu pui, piept de pui la gratar cu legume la gratar...
Doua persoane.
Am asteptaaaat! Prea mult!
Intr-un final ne-au adus toate felurile odata, si ne-am infruptat...
Mancarea este acceptabila. Portiile sunt mai mici decat scrie in meniu, dar macar sunt bine facute. Le decoreaza interesant, accept :)
E o chestie ciudata, ca nu pot sa fiu nici impotriva locului, dar nici pro...
Preturile sunt moderate. Va recomand totusi sa va tineti de meniul zilei.

Nota pentru mancare si preparare: 7
Nota pentru atmosfera, servire, curatenie: 6

La mama, sau la mama lor ?

Cred ca asa mi-a si venit ideea cu partea de critica culinara. Dupa ce-am vizitat in repetate randuri restaurantele din lantul "la mama".
Admit...din experienta proprie, mancarea este buna. E drept, am auzit povesti si povesti, insa eu n-am fost niciodata silita sa refuz vreun fel de mancare pe motiv c-ar arata execrabil, sau c-ar avea un gust nasol...
Daca mie nu mi s-a intamplat, nu pot arata cu degetul.
Atat le-ar fi trebuit!
Restaurantele din lantul "La mama", mai degraba proprietarii acestora ar trebui sa-si delimiteze un stil de piata. O mai buna comunicare! Si sa-si verifice angajatii la sange!
Se vor cu prestanta? Ei bine, n-o au.
Exemplu: intr-o seara am ajuns in "la mama" din Calarasi. La intrare, intr-un pseudo hol mic,patrat si racoros, cu vedere la WC (cine stie, cunoaste) chelnerul de serviciu ne-a spus ca n-au locuri, dar ca putem astepta sa "se elibereze o masa".
"Ok, asteptam, unde?!"
"Aici!"
M-am crispat...Eu stiu ca restaurantele care au pretentia ca un posibil client sa astepte pana se elibereaza o masa ar trebui sa fie dotate cu un lounge! Se pare ca nu.
Alt exemplu? Tinuta obligatorie in "la mama" din piata Alba Iulia.
Ok, n-am sacou, sau ce altceva mai impuneti voi...In masura in care emiteti pretentii, trebuie sa aveti o garderoba care sa ofere sacouri pentru cei ce n-au, pe perioada sederii in restaurant. Va plac americanismele? Pai luati cap-coada atunci.
Si ultimul exemplu ; "la mama" din Feeria n-are toaleta! Restaurant fara baie! Daca vrei sa te speli pe maini inainte de masa, n-ai decat sa strabati tot palierul comercial pana la toaleta oferita de Carrefour. Saaau, poate unii mai infometati nu se spala pe maini....
Mi s-a intamplat si sa fiu ridicata de la masa, dupa ce m-am asezat, pe motiv ca masa este rezervata, desi nu exista acel semn de rezervat.
Nu ma dau in vant dupa amenajarile interioare ale acestui restaurant...dar nici nu-mi sta in putere sa le critic.
La curatenie stau foarte bine, baile sunt impecabile.
Mancarea este buna...si preturile sunt acceptabile.
Atitudinea lor (a angajatilor) insa...lasa mult de dorit.
Prea multe pretentii.

Nota pentru mancare, curatenie, atmosfera: 8

Nota pentru "la mama" per total: 6

Bistro VillaCrosse - mancare ungureasca

Uite un loc de care n-am reusit sa ma plictisesc in ultimii cinci ani.
Presupun ca sangele meu de ardeleanca isi face simtita prezenta de cate ori citesc meniul cu specific unguresc al celor de la Bistro.
In pasajul VillaCrosse, zona BNR, vis a vis de Valea Regilor, acest loc mititel, cochet si cald, m-a primit de mai bine de cinci ani la fel de placut de fiecare data.
Proprietarii sunt maghiari, au investit in local, l-au amenajat extrem de dragut si cu gust si incearca sa se mentina in acest mod unic care te face sa devii client fidel inca dupa prima vizita.
Initial s-au facut remarcati prin mancarurile traditionale unguresti pe care reusesc sa le pregateasca cat mai autentic.
N-am prea multe informatii despre bucatari insa in proportie de 80% se respecta retetele. E drept, uneori, din lipsa de ingrediente, se adauga acel plus de originalitate.
Ghinionul meu e ca am destule cunostinte in materie de bucatarie ungureasca.
Dar sa nu le cautam nod in papura.
Mancarea este buna, bautura la fel, chelnerii sunt extraordinar de amabili si serviabili.
De la comanda pana la servire nu se asteapta mult nici chiar in serile aglomerate.
Meniul e satisfacator. Ciorbite cu smantana, papricas de pui cu galuste, desert ideal si preferatul meu: Platoul taranesc. Aviz fanilor de slaninuta usor prajita pe gratar...
Vara ador vinisorul de ribizli! Struguri mici si rosii din familia coacazei. Se serveste cu gheata si isi face efectul imediat starnind bunadispozitie.
Iarna merge bine vinul fiert. Aromat, cu mere si portocale!
Imi place de asemenea decorul. Foarte sic, imbinat cu tente rustice, reuseste sa dea, in ciuda geamurilor mari, un iz intim si ferit de tevatura generala din Bucuresti.
Apropo, e singurul loc unde abia astept sa ma duc la toaleta. Aceasta fiind intr-o cabina telefonica retro.
Partea care-mi creeaza un usor discomfort...Trebuia sa ajungem si aici.
Nu au un meniu foarte bogat. E drept, specialitatile sunt dementiale,delicioase si satioase! Daaar, vroiam feluri noi de mancare. Ori, de prea multa vreme, meniul e acelasi.
Nu poti fideliza un client daca nu-i oferi ceva nou, macar odata pe an!
Preturile...decente...Depinde! Cam in ton cu restaurantele. Nici prea, prea, nici foarte foarte.
Curatenia? Decenta!Nu am nimic de reprosat.
E de lucrat putin la aerisire, si poate, poate cumva (nu stiu cum) la spatiu. Locul a devenit cunoscut si greu gasesti o masa libera. Ori eu nu sunt fan rezervari.
Bistro-ul Villacrosse e un loc de zacut la o cana de vin fiert, un platou incarcat, cu doi, trei prieteni, la un pahar de vorba si cateva delicatese pentru intretinere.
Uneori...devine romantic. Daca sunteti primii...sau ultimii clienti!

Nota pentru mancare, servire, atmosfera : 8

Nota pentru curatenie, decor, detalii : 8

Aveti grija la colesterol :)

Bodega arabeasca Abu Abdu

Carciumioara/bodeguta e undeva prin 1 Mai. Mica si amarata, in prima incapere e improvizata o vitrina plina cu frigane si condimente d-ale lor.
Sa fie turci? Libanezi?Arabi? Zau ca nu stiu, pentru ca au o modalitate ciudata si intortocheata de prezentare.
Au in total trei incaperi. Prima magazinul. A doua este salonul de fumatori, cu trei mese mititele acoperite cu musama de la piata. A treia incapere reprezinta salonul pentur nefumatori. Unde, se poate fuma, ca-n prima incapere stau mereu de-ai casei, cei tuciurii si zgomotosi, care te indeamna spre celalalt salon.
O prima impresie nu e prea placuta. Locul pare murdar si jerpelit. Ca la ei...acasa, ar spune cei rautaciosi. Mese prea mici, scaune incomode din lemn, zugraveala ponosita...ce mai, apectul locului nu se pupa cu snobismul fals al romanului.
Au de castigat insa la: mancare, preturi, servicii!
Meniul iti prezinta cateva feluri naucitoare de specialitati traditionale. Nu stim ce fel de traditionale ca inca nu le-am dibuit nationalitatea (aici va invit sa ghiciti). Totul pozat si lipit frumos in paginile platifiate ale meniului.
Cam orice ai comanda se gateste pe loc, dureaza putin si e delicios.
Chelneritele cu alura putin plictisita sunt totusi politicoase si se misca repede. Iti aduc din partea casei o farfurioara cu muraturi. Tari,diverse si proaspete.
Lipia vine tot din partea casei.
Imi plac pentru ca au mancaruri relativ sanatoase, pentru ca sunt intradevar dupa retete proprii si pentru ca au pana si servetelele traditionale "al jazeerah". Totul e autentic!
Preturile sunt convenabile. Cu pana in 50 de lei noi, mananci bine, te saturi, bei un airan (iaurt cu menta si usturoi) delicios, si pleci fara senzatia aceea de stomac suprasaturat de grasimi.
Daca nu te intereseaza prea mult locatia si n-astepti fitze, ci vrei doar mancare buna, arabeasco-turceasco-libaneza, fugi la ei.
Daca vrei lux peste tot ce-am mentionat mai sus, cauta (si recomanda-mi) un alt loc.

Pentru servire si mancare le dau o nota aproape maxima: 8

Pentru locatie, spatiu, curatenie generala, mai au insa ceva treaba: 5

S-aveti pofta!

Cuvant inainte

Mi-a venit o idee. Si cum ideea se cam plictisea singura intr-o teasta de blonda, i-am construit blog.
Fratele mai mic al gandurilor si norilor se vrea participant al domeniului culinar.
De ce critica de carciuma?
Pentru ca m-am saturat sa caut locuri dragute, cochete, unde sa-mi rup cateva momente bune, pe banii mei evident. Deh, de cautat, caut, n-am ce zice, de gasit insa...nu prea.
Dragi cititori, va rog sa-mi recomandati locuri de vizitat, cafenele, restaurante, bistro-uri, si asa mai departe.
In timp sper sa le vizitez pe toate, si sa le astern povestile aici...
De-o fi bune sau rele, depinde numai de locul respectiv.

Eu...promit sa redau cat mai detaliat, o critica pe gusutul tuturor.

Cine-a zis de critici negative? Vedem, mancam, vorbim!